Perlele naturale, denumite si perle orientale, sunt formate in interiorul anumitor specii de stridii, midii sau scoici, cand in interiorul lor se strecoara o materie straina, precum un fir de nisip, o insecta, un vierme.
Ca mecanism defensiv, molusca secreta un fluid asemanator satinului, numit sidef, pentru a acoperi materia straina, strat cu strat, si astfel perla este formata.
Perlele de cultura trec prin acelasi proces precum cele naturale, singura diferenta fiind data de faptul ca materia straina este introdusa in molusca artificial, de om. In general, aceste perle sunt mai mari decat cele naturale, pentru ca si materia straina este un pic mai mare. Cu cat straturile de nacru sau sidef sunt mai multe si acopera nucleul perlei, cu atat marimea nucleului nu afecteaza calitatea perlei.
Perlele naturale sau de cultura pot fi de apa dulce sau apa sarata. Cele de apa sarata sunt de o calitate superioara, cele de apa dulce prezentand neregularitati in forma. Totusi, cei care aprecieaza perlele nu tin cont de originea lor, ci de calitatea perlei in sine.
Procesul de formare a unei perle dureaza cativa ani. Molustele trebuie sa ajunga la maturitate, proces care dureaza trei ani, si abia apoi pot fi implantate cu materia straina. Apoi mai dureaza inca trei ani pana ce perla se formeaza. De multe ori molusca respinge materia straina, perla formata este prea diforma, sau molusca moare. Dupa 10 ani aproape 50% din moluste nu supravietuiesc, si numai 5% produc perle cu adevarat valoroase.
Perlele de imitatie sunt o cu totul alta poveste. O margica de sticla este introdusa intr-o solutie facuta din solzi de peste, asemanatoare in nuanta si textura cu sideful. Stratul este insa foarte subtire, astfel ca poti sa treci cu dintii peste o perla si sa iti dai seama daca este sau nu falsa. Pe o imitatie, dintii trec foarte usor, insa pe o perla veritabila vei simti stratul de sidef granulos. Mallorca este renumita pentru productia de perle de imitatie.
